Cu toții ne confruntăm cu momente dificile în viață, fie că este vorba de stresul de zi cu zi, conflicte emoționale sau pierderi importante. Însă când știi că aceste probleme necesită ajutorul unui psiholog? Identificarea momentului potrivit pentru a apela la un specialist poate face diferența între o perioadă dificilă și una cu un impact pe termen lung asupra sănătății mentale.
Ce face un psiholog?
Un psiholog este un profesionist instruit pentru a înțelege și a ajuta la gestionarea emoțiilor, comportamentelor și gândurilor noastre. Psihologii oferă sprijin pentru o gamă largă de dificultăți, de la probleme ușoare de viață la tulburări severe de sănătate mentală. În funcție de pregătirea lor, unii psihologi pot fi specializați în psihoterapie, evaluare psihologică sau consiliere. Există însă diferențe între psihologul clinician și psihoterapeut, iar acestea sunt importante de cunoscut pentru a ști cui să te adresezi.
Semne că ar trebui să consulți un psiholog:
Observ in ultima vreme in practica de coaching aparitia deasa a sindromului impostorului. Intrucat aceasta afectiune nu apare in mod inexplicabil in viata de adult ci are printre cauze si mediul familial in care am crescut, consider ca e nevoie de putina lumina si pentru parinti. Respectiv, cum sa facem sa nu crestem copii care vor suferi de sindromul impostorului.
De ce nu ne dorim ca ai nostri copii sa sufere de sindromul impostorului?
Imaginati-va cum din mogaldetele mici pe care le-ati ingrijit si indrumat au crescut niste oameni mari, frumosi, echipati cu toate cunostintele de care au nevoie sa infloreasca si sa se dezvolte in continuare.
Sindromul impostorului este acea afectiune care ii opreste practic sa se bucure de ceea ce au realizat si se manifesta prin sentimentul ca nu sunt suficient de buni, ca nu merita succesul pe care il au si se tem ca altii ii vor demasca ca fiind impostori.
Exista o serie de factori care pot influenta dezvoltarea sindromului impostorului, iar unul dintre acestia poate fi mediul familial in care copilul creste.
Iata asadar o serie de greseli pe care le putem face ca parinti si care pot influenta aparitia sindromului impostorului:
De multe ori copiii sunt invinuiti de faptul ca dau dovada de comportamente rele, urate, nepotrivite. Ce se ascunde de fapt in spatele lor este o nevoie a copilului, o nevoie pe care copilul inca nu stie sa o exprime. Cu rabdare si ghidaj din partea parintelui, in timp copilul poate sa invete sa se exprime intr-un mod care e sanatos, pavand calea catre un adult asertiv.
Problema desigur este ca cei mai multi dintre noi, nu au primit o educatie care sa includa si componenta emotionala si astfel anumite comportamente ale copiilor nostri ne provoaca si ne fac sa raspundem cu alte comportamente nepotrivite. Pe romaneste, ce facem este sa punem paie pe foc in loc sa-l stingem.
Nicolai, baietelul meu cel mic, trece printr-o perioada in care ii este greu sa se desprinda de mine si sa mearga la gradinita. Asa ca in ultimele doua saptamani am incercat tot felul de metode prin care sa il ajut sa treaca mai usor peste momentul despartirii. I-am amintit de prietenii de la gradinita care il asteapta si se bucura sa se joace cu el, de Roxana, educatoarea care de abia asteapta sa-i invete ceva nou, de jocurile lor, insa nimic nu parea sa functioneze. I-am aratat pana si poze de la gradinita unde se vede ca e fericit insa tot ce primeam inapoi era „gradinita e plictisitoare”, „vreau sa stau cu tine”, „nu-mi place nimic la gradinita”.
Saptamana trecuta ne-am petrecut-o intr-o tabara de familie ce pare sa devina o traditie a familiei noastre. Am fost acolo si anul trecut si copiii m-au rugat sa le promit ca vom reveni si la anul. Tabara a coincis anul acesta cu inceputul vacantei de vara a copiilor si a fost o ocazie sa ne conectam la spiritul de vacanta intr-un spatiu natural, fara tablete/TV care sa ne distraga unii de la altii. Pana si telefonul meu a fost uitat de cele mai multe ori intr-un colt al camerei.
Intrucat timpul in care mi-am directionat atentia exclusiv asupra copiilor a avut un impact atat de frumos asupra lor, am considerat ca o postare pe tema asta poate ajuta si alti parinti care privesc vacanta copiilor ca pe o perioada epuizanta.
Scoala online este asociata inevitabil cu pandemia, cu frica, cu neputinta, cu lipsurile sistemului educational, cu lipsa conectarii, cu lipsa prietenilor, cu prea mult timp pe ecrane, cu haos la serviciu si cu multe alte frici si neajunsuri care ne-au coplesit in ultimii ani.
Problema insa este ca scoala online pare sa fie o parte a vietii noastre si mai important, a copiilor nostri. E ceva cu care vom trai cel putin in urmatorul an.
De aceea, ce va propun acum este sa luam monstrul asta mare si urat pe care scrie scoala online si sa ne uitam la el cu mintea si cu inima deschisa. Daca e sa va luati un moment si sa va ganditi la ce vi s-a intamplat bun ca urmare a acestui fenomen, ce raspuns apare?
As vrea sa incep prin a spune ca sunt foarte multe femei care au decis sa inceapa o noua cariera mai tarziu in viata, cand societatea si ele insele poate aveau alte asteptari de la ele. Vorba aia, la peste 30 de ani si cu 1-2 copii, ar trebui sa avem alte preocupari, nu-i asa?
Lor as vrea sa le spun felicitari! Ma bucur sa fiu si eu una dintre voi.
Dar insa vad in jur multe femei care simt ca nu au alta posibilitate decat aceea de a renunta la intrebarea “mie ce mi-ar placea cu adevarat sa fac?”. Pentru ele las aici experienta mea, care nu e nici pe departe ideala, dar este a mea si este adevarata.
Asadar, doamnelor, impartasesc cu voi cum a fost pentru mine sa incep a 2-a facultate, cand aveam 33 de ani, 2 copii, un sot si un catel.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, stresul este o “stare de îngrijorare sau de tensiune mentală cauzată de o situație dificilă. Stresul este un răspuns uman natural care ne determină să facem față provocărilor și amenințărilor din viața noastră.”
Cu alte cuvinte, stresul este o reactie care apare atunci cand ne confruntam cu o provocare data de o situatie in care ne aflam , un gand sau o emotie pe care o resimtim.
Vestea buna este ca desi nu putem sa evitam sa resimtim stresul (si nu cred ca e de dorit intrucat in anumite situatii, de ex. in fata unui pericol, stresul este cel ce ne mobilizeaza), putem sa il gestionam intr-un mod sanatos si care ne e util.
In acest articol, am adaugat cateva sfaturi practice pentru gestionarea sanatoasa a stresului ce vine la pachet cu viata de parinte: