De multe ori copiii sunt invinuiti de faptul ca dau dovada de comportamente rele, urate, nepotrivite. Ce se ascunde de fapt in spatele lor este o nevoie a copilului, o nevoie pe care copilul inca nu stie sa o exprime. Cu rabdare si ghidaj din partea parintelui, in timp copilul poate sa invete sa se exprime intr-un mod care e sanatos, pavand calea catre un adult asertiv.
Problema desigur este ca cei mai multi dintre noi, nu au primit o educatie care sa includa si componenta emotionala si astfel anumite comportamente ale copiilor nostri ne provoaca si ne fac sa raspundem cu alte comportamente nepotrivite. Pe romaneste, ce facem este sa punem paie pe foc in loc sa-l stingem.
Desigur, exista comportamente care pun copilul sau pe cei din jurul sau in pericol si singurul raspuns aici este sa il oprim. Dar, in afara de acete situatii limita, ce inseamna de fapt un comportament urat? Daca ajungem sa ne comportam mai urat decat copilul pierdem o ocazie de a-l invata cum arata de fapt un comportamen ok si intram intr-o lupta de putere.
Cheia pentru a sti cum sa ne comportam este sa ne pastram gandirea de adult in astfel de situatii si sa nu reactionam emotional. Noi avem aceasta abilitate spre deosebire de copii al caror creier inca nu este dezvoltat suficient.
Gandirea de adult este cea care ne permite sa ne pastram calmul si sa vedem mai departe de ce ne arata copilul, fie ca e frustrat, confuz, speriat, furios sau are orice alta emotie puternica pe care nu poate sa o gestioneze. Asta inseamna totodata sa nu ne lasam coplesiti de propriile emotii. Acestea pot fi rusine, frica de a fi judecati de alti adulti prezenti, furie, etc.
Asadar, daca copilul are un comportament nepotrivit, cum facem totusi sa il invatam care e varianta corecta? Raspunsul este ca nu il invatam nimic atunci cand are emotii puternice.
Va propun sa va ganditi la comportamentele copiilor vostri ca la un semafor.
Cand culoarea este verde, copilul coopereaza, e rational, calm, flexibil in gandire, fericit, se simte conectat si are abilitatea de a invata si de a asculta. Aici e momentul sa ne jucam, sa vorbim si sa ne conectam cu copiii.
Cand semaforul este rosu comportamentul este in afara ratiunii. Aici au loc crizele de furie, plansul isteric, sau un comportament ce presupune un consum foarte mare de energie. Atunci cand copilul e in zona rosie nu poate exista invatare si ascultare. Scopul parintelui aici este de a-l tine in siguranta. Ne uitam la nevoile de baza si il ajutam sa se calmeze in primul rand pastrandu-ne noi calmul.
Culoarea galbena este cea asupra careia e bine sa ne indreptam atentia. Un copil de regula nu trece de la un comportament ok (zona verde) la unul isteric (rosu) imediat. El va da semne ca ceva nu este in regula si aici este zona galbena. Putem observa comportamente care arata frustrare, suparare, greutate in a lua decizii. In acest moment parintele poate interveni prin oferirea de suport emotional si intarirea limitelor astfel incat sa-l ajute pe copil sa revina in zona verde.