Saptamana trecuta ne-am petrecut-o intr-o tabara de familie ce pare sa devina o traditie a familiei noastre. Am fost acolo si anul trecut si copiii m-au rugat sa le promit ca vom reveni si la anul. Tabara a coincis anul acesta cu inceputul vacantei de vara a copiilor si a fost o ocazie sa ne conectam la spiritul de vacanta intr-un spatiu natural, fara tablete/TV care sa ne distraga unii de la altii. Pana si telefonul meu a fost uitat de cele mai multe ori intr-un colt al camerei.
Intrucat timpul in care mi-am directionat atentia exclusiv asupra copiilor a avut un impact atat de frumos asupra lor, am considerat ca o postare pe tema asta poate ajuta si alti parinti care privesc vacanta copiilor ca pe o perioada epuizanta.
Asadar, pentru ca de multe ori aud parinti care nu gasesc solutii la probleme de tipul “copilul nu se joaca deloc singur, vrea numai cu mine si eu nu mai am timp de nimic”, va propun sa luati in calcul faptul ca cei mici nu stiu sa isi exprime nevoile emotionale asa cum ne-am dori noi.
Nevoia de conectare, de a fi vazut de parinte, de a primi atentie si iubire din partea sa uneori este tradusa de copil astfel: comportament agresiv fata de frati/surori, refuzul de a coopera, dorinta de a sta numai in preajma parintelui, plans fara un motiv aparent etc.
Ce putem face deci cand observam ca desi nevoile biologice sunt indeplinite (a mancat, nu e obosit/bolnav) dar copilul se comporta nepotrivit in continuare, este sa luam in calcul si nevoile sale emotionale si sa ii oferim un timp in care atentia noastra este exclusiv asupra sa.
Asta se traduce intr-un discurs de tipul “Vad ca e un moment in care iti este greu. Ce zici daca eu iau o pauza de la ce faceam si ne jucam un joc impreuna?”.
Ce vom face noi in acest timp?
- Ne asumam responsabilitatea pentru decizia de a ne petrece urmatoarele minute cu copilul. Cu alte cuvinte, nu stam cu frustrarea de a ne fi intrerupt din ce faceam ci ne bucuram sincer de acest timp de joaca. Daca nu suntem pregatiti sa facem asta, amanam timpul de joaca pentru cand nu suntem presati de alte activitati urgente.
- Lasam telefon/tableta etc. deoparte si ne concentram atentia asupra copilului
- Pe cat posibil, ne lasam ghidati de copil – cine sa se priceapa mai bine la joaca decat copilul din fata noastra?
- Cand jocul/activitatea s-a terminat, anuntam copilul si acceptam posibilele descarcari emotionale ale sale. Cu cat copiii sunt mai conectati cu noi, cu atat se vor simti mai in siguranta sa isi exprime tristetea atunci cand timpul in care parintele i-a dedicat atentia sa in totalitate s-a terminat. Il ascultam, il asiguram ca si noua ne-a adus mare bucuria joaca si ca vom repeta in curand experienta.
Cu cat copilul se va simti mai aproape, mai vazut de parinte, cu atat frica sa de a pierde conexiunea se va diminua si la fel o vor face si comportamentele nepotrivite.
Asadar va incurajez sa va setati intentia pentru aceasta vara sa fiti aproape de copiii vostri si sa va bucurati reciproc de aceasta apropiere.