Nicolai, baietelul meu cel mic, trece printr-o perioada in care ii este greu sa se desprinda de mine si sa mearga la gradinita. Asa ca in ultimele doua saptamani am incercat tot felul de metode prin care sa il ajut sa treaca mai usor peste momentul despartirii. I-am amintit de prietenii de la gradinita care il asteapta si se bucura sa se joace cu el, de Roxana, educatoarea care de abia asteapta sa-i invete ceva nou, de jocurile lor, insa nimic nu parea sa functioneze. I-am aratat pana si poze de la gradinita unde se vede ca e fericit insa tot ce primeam inapoi era „gradinita e plictisitoare”, „vreau sa stau cu tine”, „nu-mi place nimic la gradinita”.
Asa ca, am inceput sa ii explic ca timpul trece mai repede atunci cand ne simtim bine. I-am propus sa faca un experiment si sa vada daca gaseste totusi putina bucurie la gradinita ca sa faca astfel timpul sa treaca mai repede.
Am ajuns la ora 3.30 sa il iau de la gradinita si l-am intrebat daca a reusit sa gaseasca niste bucurie. NU a fost raspunsul primit. Am simtit totusi ca spiritul lui de explorator (cand creste mare se va face explorator de orice) ar mai fi cautat bucuria prin gradinita asa ca a doua zi dimineata m-am gandit sa mai sondam subiectul.
-Nicolai, dar bucuria asta a ta, cum arata ea? Ma gandesc ca e mai usor de gasit daca stii ce cauti.
-Nu stiu.
M-am descurajat putin, dar si eu sunt o exploratoare de suflete asa ca nu m-am dat batuta.
-Dar, daca ar avea culoare, care ar fi ea?
-Roz! spuse el incruntat si cu mainile incrucisate.
-Aha, dragut. Daaaar, daca as gusta putin din ea, ce gust ar avea crezi?
-Are gust de cuore crocante, normal! (e aroma de inghetata preferata de la gelateria de langa casa noastra. E vanilie cu visine si ciocolata. Bucurie pura intr-adevar).
-Delicios! Dar, daca cum miroase bucuria asta a ta?
-Pai miroase a aripi colorate de fluturi.
-Uau, ce imagine frumoasa! Dar daca o iau in brate, cum se simte bucuria?
-E fina si calda imi spune in timp ce zambeste.
-Bucuria ta este minunata! Sper sa o gasesti astazi si sa-mi aduci si mie putin.
Si ce credeti? Cand a venit timpul sa-l iau acasa a venit cu zambetul pe buze, mi-a aratat bakugan-ul primit cadoul de la prietenul lui si mi-a spus ca a gasit niste bucurie astazi la gradi.
Bucuria lui m-a bucurat atat de mult incat am decis sa sarbatorim cu o inghetata cuore crocante!
Sper sa gaseasca si maine putina bucurie pentru ca tare ne face bine!